Senzualitate și simbol

Nudul feminin, atât de ades reprezentat în toate formele artei – latente sau manifeste – apare adesea asociat unor produse cu altă finalitate dominantă (în afara scopurilor pur artistice), cum ar fi industria ceasurilor sau porțelanului, memorialele dedicate figurilor politice sau monumentele funerare. Am spus în afara scopului pur artistic – dar e subînțeles că orice formă artistică viază prin conectarea cu formele vieții sociale, fie că e un tablou într-o galerie sau în casa vreunui personaj supus publicității, fie că e o sculptură venerată de o congregație religioasă activă sau dedicată turismului sau e o sculptură care impresionează trecătorii dezorientați în parcuri sau piețe citadine.

În colecția Muzeului ceasului din Ploiești veți găsi mai multe piese care includ trupuri de femei idealizate și sculptate ca ipostaze ale senzualității alături de instrumentul măsurii timpului, care își cere dreptul să tindă spre perfecțiune. Iată așadar femeia  și timpul îngemănate prin forța erotismului.

Mai jos o fotografie  a ceasului numit al prieteniei din acest muzeu, unde două figuri senzuale (una sigur feminină, cealaltă voi mai cerceta) tind una către cealaltă pe deasupra orelor – inscripția care ne lasă nedumiriți este AMICITIA VINCIT HORAS – cum ar putea prietenia să înfrângă temporalitatea? Îmi amintesc de prietenia dintre Enkidu și Ghilgameș și de visul de nemurire al celui din urmă, deci de victoria asupra timpului. Este totuși o victorie iluzorie.

muzeul-ceasului-14

În parcul grădina Icoanei din București există un monument dedicat politicianului George C. Cantacuzino-Râfoveanu, la picioarele efigiei sale întunecate aflându-se o tânărăr cu sânii sumețiți. Se spune că acea femeie dedicată bărbatului ar reprezenta presa (mass- media vremii).

În cartea din mâna femeii se citește cuvântul ”patrie”, ceea ce mă duce cu gândul la tabloul România revoluționară al lui Constantin Daniel Rosenthal, inspirat, conform anumitor surse, de Maria Rosetti, prima femeie ziarist din România. Pe ambele file ale cărții din sculptură sunt notate nume din generația pașoptistă.

monumentul_lui_gh-_gr-_cantacuzino

În cimitirul Bellu din București se poate admira un frumos simbol al feminității la căpătâiul mormântului familiei Cârlova.  Monumentul funerar al Mariei Carlova, comtesse de Reillane, este opera in bronz a sculptorului Johannes Hottart, realizata in anul 1908. Este îndoielnic dacă această femeie care a înțeles așa bine rostul unui trandafir este chiar contesa decedată – este evident în primul rând un simbol al vieții care depune ”armele” la un nivel majestic în fața ruinei unei coloane sfârâmate.

hpim0036

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s