Gânduri de conformitate

Într-o zi m-am simțit pierdută printre obiectele din casa în care dorm și pe care trebuie să o numesc casa mea. Atunci m-am întrebat care e cel mai prețios obiect din casă pentru mine. Și mi-am răspuns: certificatul meu de naștere, fiindcă acolo e scris tot despre mine.

Între cum-ul pozitivist și de ce-ul metafizic distanța se raportează la moment. Între timp eu nu pun întrebări.

Oricât de complex ar fi un caleidoscop, mă regăsesc mereu între verde și albastru.

Femeia de treizeci de ani nu a fost nicidecum un război. Plâng uneori lipsa paralelismului logic real, în afara sferelor concentrice. Dar poate că mă înșel.

Dacă tăcerea este aur, atunci faurul șlefuiește dicționare.

Uneori nu putem cu nici un preț să alegem între renunțare și răzbunare. Uneori am vrea să credem că toți sunt pentru toți și unul pentru unul.

În vremea când stelele s-au cuibărit în ochii oamenilor eu eram considerată încă o ființă prea subtilă. În ciuda acestui fapt, dacă mi-aș fi pierdut o mână, aș fi preferat să fie dreapta. Vremuia alb și dinăuntrul meu. Apoi mi-am acceptat deplin fericirea, cu ambele mâini laolaltă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s