Ușa interzisă

I.
Ana lui Manole a deschis uşa interzisă cu forţa, din prea multă iubire, nu din curiozitate sau din întâmplare. Uşa ei era iubirea soţului, ridicată de urgia naturii prin voia lui Dumnezeu. Acelaşi Dumnezeu care surpă zidurile lasă libertate creaţiei omeneşti plătită de jertfă. Manole nu iubeşte mai mult zidul, ci o sacrifică pe Ana în numele înălţării mânăstirii. Iubirea soţiei închide uşa când e zidită în piatră. Ambii îl înving dar îl şi venerează pe Dumnezeu.

II.
Când eram copil am deschis o uşă interzisă din întâmplare. Îmi flutura părul cu miros de caise coapte într-un loc cu duşumeaua rece nesfinţit vreodată de soare sau lună. Teancuri de cărţi mucegăite zăceau într-un colţ precum cadavrele unor amintiri ucise mişeleşte şi neîngropate. Cu degetele îmbobocite am răsfoit poveşti despre urgii demult uitate şi am strâns la piept o păpuşă veche, un bebeluş cu capul de porţelan rotund. În ochii mei sclipea roua din lililacul cu floare bătută purpurie. M-am întors în dormitor şi ochii străbunicilor străluceau rece din rame, ca stelele albastre. Oare închisesem uşa?

III
După un timp m-am îndrăgostit. În vara aceea au crescut flori de maci pe câmpul cu buruieni din spatele casei. Dar eu am deschis ca prin vis o altă uşă interzisă şi m-am trezit într-o sală înaltă cu oglinzi zidite în perete. Era un vals domol, o iubire din cărţile cu legende gotic – medievale în care cavalerul cu suflet înflăcărat salvează domniţa răpită. Nu am înţeles de ce oglinzile şopteau despre umbrele din spatele lor şi de ce statuia dintr-un colţ era singurul mobilier din încăpere. Am revenit în grădină şi am cules maci care mi s-au topit în palme până am ajuns acasă. Uşa fusese prea greu de închis.

IV.
Uşi interzise sunt pretutindeni în lumea de sub soare sau în legende. Însă uşile acestea, chiar dacă sunt deschise cu blândeţe, duc la încercări atât de grele, încât uneori forţa iubirii rămâne neputincioasă. Totuşi numai pasiunea adevărată este cheia care descuie mereu şi ulterior încuie. Închiderea uşii duce la maturizarea şi înnobilarea iubirii de rând.
Azi noapte am închis o uşă a unui vis din prea multă iubire de alţii şi acum simt că sunt mai aproape de mine însămi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s