Cristică

Mă închin
celor care sunt deja uitați,
celor cu vorba ca un nod în gât,
celor cu călcăiele crăpate pentru care mângăierea e rană.
Pleoapele îmi tresaltă de trei ori
și încă o dată de dragul omului care a învățat să nu mai plângă.

Întoarce-te, chip de om!
Fost-ai tânăr cu degete prea lungi,
fost-ai bătrân cu dinți de lapte.
Privește-mă ca și cum eram funia de care te-ai spânzurat
și n-ai murit.

christx3-1

Se făcuse linişte, totul era mai simplu.
Bătrânii mei încă spărgeau lemne şi trenul personal fluiera.
Aici fusese o gară, acolo o fântână.
Roată după roată…

(foto: Cristina-Monica Moldoveanu)

Anunțuri

Publicat de

cristinamonicamoldoveanu

Născută în București, în 1971. Temporar, poetizez sau chiar scriu poezii. Temporar, am tradus propriile mele poeme în engleză. Mă găsiți mai ales pe Muzele Albe.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s