Poezii

Cartea fiicei risipitorului

şi chiar şi după ce ne săvârşim întru domnul ne desparte o alee
în două feluri de îngeri şi sfinţi
unii cu fruntea spre răsărit alţii spre asfinţit

ninge
visez o lume cu mai puţini dinţi pentru dinţi şi ochi pentru ochi
o lume cu pâine pentru pâine şi floare pentru floare
cana plină cu apă cerută de tata când a murit
bătrânul meu care bea numai bere şi vodcă sau sucuri sintetice
până când l-a lovit ceva prin creştet sau prin inimă
tată
n-am venit la mormântul tău să-ţi mulţumesc
tu cel care îmi cerea iertare cu cinci zile înainte să moară
tu cel care a spart atunci bufonul din porţelan de care mă speriam
când eram copil
ţi-am moştenit sărăcia dar nu şi păcatele
îmi amintesc când jucam zaruri şi canastă împreună
şi aveam amândoi noroc ca porcii
cineva precis trişa fără ruşine

ninsoarea de ieri s-a aşezat de din sus peste toate mormintele
şi jurămintele
într-un ţinut fără prooroci ca oricare altul
vântul descântă ca din biblia tatei cu scoarţă stacojie
nu contează în ce parte îţi stă capul tată
fie-ţi amintirea iertată

10926372_1475332085939869_5861933992038460934_n

(eu și tata, foto manipulată digital)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s