Diverse texte

Socrate și numărul 30

Citind Phaidon în lumina Apărării lui Socrate, m-am oprit asupra relaţiei dintre perceperea destinului şi percepţia asupra înţelepciunii. Unul dintre lucrurile care mi-au captivat atenţia a fost valoarea simbolică a numărului 30. Este ştiut că simbolurile, oricare ar fie ele, au rol de pârghie de rezistenţă în susţinerea imaginarului colectiv şi ritualurilor asociate unei anumite culturi. Cultura unei civilizații, inclusiv a Greciei antice, se bazează mai mult sau mai puțin pe retrăirea regizată a unor mituri străvechi, fapt specific ca atare oricăror ritualuri religioase sau civice de-a lungul civilizaţiei omeneşti. Lucrul acesta amintește de psihodrama lui Moreno.

În contextul scrierilor mai sus menţionate, mă întreb dacă este vorba de o percepere a destinului sau de o cunoaştere mai profundă, atributul înţelepţilor (sophos). Este o cunoaştere legată de oracole, vise şi daimoni (daimones) desigur, dar poate că transcende aceste simple fapte. Numerologia este toutuși o știință străveche și nu este de neglijat importanța numerelor fatidice, ca niște borne kilometrice pe drumurile clădite și umblate de oameni, în esență cu rol civilizator de impunere a ordinii în haos și ascultînd de ritmurile universului în general.

1. Când oligarhia celor Treizeci era la putere, Socrate a fost pe punctul de a-şi pierde viaţa, pentru că s-a opus încălcării legii, ascultând de un cod moral de conduită personalizat, superior intereselor politice ale momentului;

2. În anul 399 î. Chr., Socrate a fost găsit vinovat cu un rezultat de 280 de voturi la 220 (sau 221 conform altor surse), şi în dialogul lui Platon el accentuează faptul că dacă 30 de voturi ar fi trecut în favoarea sa ar fi fost achitat;

3. În propunerea sa iniţială legat de pedeapsa ce o consideră dreaptă pentru sine, Socrate propune să fie amendat cu 30 de monede, cerând totodată chezăşie prietenilor săi atunci de faţă;

4. În Apărarea lui Socrate scrisă de Xenophon (Mem., IV, 8,2 ) corabia trimisă pentru pelegrinajul anual la Delos, purtînd ofrandă pentru Apolo, a cărei plecare a întârziat execuţia lui Socrate, a călătorit dus-întors vreme de 30 de zile;

5. Corabia lui Tezeu, cea care a stat ca model pentru pelegrinajul ritualic ulterior, avea exact 30 de rame, fapt care era cunoscut atenienilor din timpul lui Platon (Plutarch, Thes., XXIII).

Aflându-se în aşteptarea sentinţei, Socrate compune un imn închinat zeului festivalului în desfăşurare, respectiv Apolo. Viaţa şi moartea lui Socrate capătă valenţe de călătorie iniţiatică şi ritualică, precum este şi călătoria vasului încărcat cu ofrande. Aceste fapte m-au dus cu gândul la ipoteza că simbolul numărului 30, care apare desigur şi în epoca creştină, poate fi legat de luna sinodică, cea care este exact lungimea ciclului lunar aşa cum este observat de pe planeta noastră. Şi aceasta este tot un fel de călătorie.

640px-david_-_the_death_of_socrates

(Jacques-Louis David – Moartea lui Socrate)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s