Gînduri despre psihanaliză

Probabil că mulți au încercat să analizeze psihanaliza ca teorie și metodă din punct de vedere  ontologic, din punct de vedere fenomenologic sau etic. Eu consider că psihanaliza e o greșeală, dovadă fiind și numeroasele critici care i se aduc, caricaturile și bancurile, poveștile fără perdea care au pretenția de a expune crime sexuale prin care psihanaliștii profanează naivitatea ”bolnavilor” care le cad în mîini. De data aceasta și eu cred că aceste bîrfe felurite au de fapt un miez real.

Dacă gîndim logic înțelegem că și psihicul uman ascultă de aceeași lege ca și celelalte concepte: este și spirit și materie (prin materie eu înțeleg entități ordonate, logic structurate – cu sau fără masă, adică diferite forme de energie potențială sau de altă natură). Ca oricare alt concept, psihicul ascultă de gîndirea ordonatoare, logică, și este co-rupt din întregul ființei. Altfel totul ar fi fost o unitate uniformă plasmatică. Da, nu îmi place Freud și psihanaliza lui și am motivele mele personale. Dintr-un punct de vedere mai înțelept și el a fost un lucru logic și necesar ca toate celelalte, inerent dialecticii spiritului omenesc. Dar, dacă reținem ideea că gîndirea omului nu este doar verbal-logică, ci poate lua diverse alte înfățișări, cum ar fi gîndirea muzicii sau a formelor geometrice, etc. , eu cred că Freud nu a fost singurul care a transformat psihicul ca atare într-o abstracție. Consider că psihicul este sacru. Consider că psihicul este un întreg cu substanță proprie de sine-stătătoare și nu este chiar atît de contingent precum argumentează Freud. Mie nu îmi pac teoriile lui fiindcă ”inconștientul” său combină psihicul înnăscut și ideal cu automatismele dobîndite ale gîndirii – ceea ce înseamnă că el maculează și consumă unul după altul faptele psihologice înnăscute. Pe de altă parte, Freud separă psihicul într-o secțiune personală și una colectivă (chiar el, înainte de Jung) – aceasta la un nivel mai profund. Mi-ar trebui acum cîțiva ani să pot scrie ce cred eu despre psihanaliză. Aceste concluzii ale mele sînt doar ceea ce cred eu, dar oricum importanța gîndirii aride nu este mai mare decăt a gîndirii care sapă în mod direct fîntîni necesare. În primul rînd Freud a fost un artizan. Teoriile lui nu sînt știință propriuzisă, ci rețetă pentru fisiunea psihicului omenesc. El a încercat să fie un alchimist folosind direct psihicul ca materie primă, în timp ce chimia de exemplu, ca știință legitimă, utilizează numai instanțe intermediare ale psihicului din punct de vedere epistemologic.

'Mm hmm...And could you describe this feeling of isolation, using, say... one seven-letter word?'

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s