Peisaj zero

În muzeul holocaustului din biserica evanghelică,
temporar cu intrare liberă de vacanţă,
o fetiţă urcă la etaj printre orgile nefolosite
și citeşte timpul ca pe un cod de bare al istoriei
între numele şi anii scoşi la lumină.

(Doar vântul mătură terasa celui mai înalt spital din oraş
la sfârşit de săptămână;
nimeni nu stă la masa cofetăriei cu steguleţele altor ţări
din cupele de îngheţată ce se vor topi în absenţa copiilor.)

Fetiţa care nu a mai râs demult
aleargă pe culoarul dintre băncile bisericii
printre cifrele negre ale versetelor biblice
de parcă ar fi deschis întâmplător fereastra unui tren
ştanţată e pericoloso sporgersi.

Aici s-a pierdut o corabie de hârtie cu două steaguri
(unul pentru lună celălalt pentru soare)
prinse în beţe de chibrituri.

copil1

(desen: Cristina-Monica Moldoveanu)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s