Nici măcar atît.
Mi-am scris poezia şi am curăţat surplusul de sînge,
am decorat literele gotice cu foiţă de aur,
am înţepat fiecare înfloritură cu igliţa bunicii
să fie hîrtia dantelată ca la cofetărie sub prăjituri.
dar voi nici nu aţi privit.

V-am povestit de ce îmi plac vitraliile înalte din Sainte-Chapelle
sau zîmbetul aproape inuman al îngerilor de la Chartres,
v-am explicat de ce Gaudi a înflorit piatra aşa cum fac copiii
castele din zeamă subţire de nămol şi apă de mare,
am plîns pentru ce e frumos, am văzut curcubeie printre gene,
am întins mîinile ca pe nişte cîrcei de iederă,
pumnii ca pe nişte guri de pui de rîndunică.
Dar zidurile îmi alunecau printre degete,
oriunde deschideam o fereastră erau alte ziduri mai reci,
mai albe.

Și nicio scrisoare la uşă,
nici măcar o inimă copiată la indigo
dintr-un prospect pentru medicamente compensate.

apa

(desen: Cristina-Monica Moldoveanu)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s