Întoarcere acasă

Dincolo de pomii din jurul casei era lumină mai multă, dar mie îmi ajungea soarele din ochii bunicii. Ea tăia cu cuţitul vîrful mai ascuțit al oului fiert și învîrteam împreună în miezul acela auriu și moale linguriţa de argint de la botezul tatei.

Erau prea puţini fluturi pentru cîte flori aducea pe masă bunica: unele brodate pe batiste, altele pe pălăriile mele, cusute cu mîinile ei moi ca gemul de caise, mirosind a mohair şi a liliac bătut rupt după ploaie, de culoarea desenelor din cărţile cu poveşti.

Din podul cu ferestre fără geam răzbătea zarvă de porumbei, cădea umbră peste umbră de aripi, porumbei nenumărați care plecau de acasă, ca o veșnică gîlceavă între anotimpuri.

Cu cît creșteam și mă apropiam de umerii ei, mai sus decât cutia de scrisori de la poartă, mai înaltă decât puiul de tei din stradă, cîte puţin plecam spre un loc mai străin, să culeg culoarea asfinţitului în coşul căptuşit cu staniol, unde bunica uitase cîteva minciunele uscate, pudrate cu zahăr.

castel

(desen: Cristina-Monica Moldoveanu)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s