Rupestră

Fericirea mea sfîrşeşte aici / într-o seară de duminică
după ce crucea de pe catapeteasmă s-a răcit.
După acest apus roșu calm
nu vor mai fi momente fără durere/ fără griji/ fără teamă
ci doar asfaltul gol şi sec pentru tălpile mele,
cutia de rezonanţă fără ecou a orașului.
Nimic altceva mai bun de făcut decît să rătăcesc pe străzi
să îmi pierd echilibrul.

Decît să fixez de-a dreptul în plin oamenii,
fără niciun gînd.

Doar umbra cotului meu se ia la braţ cu celelalte umbre,
en passant,
siluetă după siluetă,
femeile lui Modigliani/ măiestrele lui Brâncuşi/
la dolce morte della luce.
Toate curg în gînduri/ gîndurile în alte gînduri/
pînă şi luntrea lui Caron dispare
şi tocmai acum buzele mi-au paralizat ca să nu pot dovedi nimic.

batic1

(desen: Cristina-Monica Moldoveanu)

Anunțuri

Publicat de

cristinamonicamoldoveanu

Născută în București, în 1971. Temporar, poetizez sau chiar scriu poezii. Temporar, am tradus propriile mele poeme în engleză. Mă găsiți mai ales pe Muzele Albe.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s