Ajun de Paște

Cît mai era rouă pe floare,
mama plecase cu bocceaua de seminţe la cimitir,
să crească petunii şi margarete.
Tata se urcase în vîrful cireşului,
pe jumătate adormit.
Un pui de vînt de primăvară
croia cărare în părul lui alb.

Albinele veniseră la noi în vizită
un pic prea devreme.
Eu făceam gesturi largi să le izgonesc,
de teamă să nu îl sperie pe tata,
să nu cumva să cadă,
să nu cumva să se trezească sau să adoarmă
de-a binelea.

În grădina noastră,
în timp ce mama smulgea buruienile,
tata stătea întins pe cireş ca peste mare,
să nu se înece.
Aşa precum toţi morţii fac pluta peste flori.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(foto: Cristina-Monica Moldoveanu)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s