Poezii

Cîntec

mamă,
în buzunarul tău de la șorț
sînt eu și prima lacrimă
cu care mi-am pătat așternutul

sînt eu și ultimul meu hohot de rîs
înainte să plec de acasă
tiptil
de jur-împrejurul pîntecului tău

în jurul degetelor tale
cînd îți răsfiri părul la geam
e zarea din ochii mei
cînd luna cobora pe prund
în zăpadă

mamă,
aș vrea să îți dăruiesc un cîntec
despre femei și fete
care își recunosc chipul în apa rîului,
oricît de iute ar curge

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s