Poezii

Solaris

soare din soare, lumină din lumină,
din viața mea, cea mult prea săracă,
încît albiile de ape deasupra și dedesubtul cerului
păreau aievea tăiate
ca niște zîmbete involte sub craniu, printre nori

un boț de suflet mai aveam, către răsăritul unei duminici
din alt veac,
o vreme de tăcere în zariștea graiului românesc,
un ceas de singurătate, de suflare și de lut

și ce poate fi acel lucru numit acasă
decît deșertul sau gheața rămase după arsura verii,
acel loc din mine unde nu am însemnat nimic

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s