Poezii

Mnemotehnică

lasă-mi doamne fluieratul păsărilor
cînd se crapă de ziuă
în colțul meu de cer
unde un păianjen și-a țesut aripa din lumină…

lumină bună sau rea, tot lumină iaște
bărbați și ibovnici de țațe își încing motoarele
huruie și torc tot aia, tot energie solară,
tot Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat,

dar lasă-mi doamne păsările,
ele cîntă cîte o notă- două,
ele nu răgușesc,
ele nu se zgîrie în gît,
cel mult se cucesc și răscrucesc,
le pot asculta în tăcere preasfinte,

îmi poți lua urletul copiilor fără cap,
cacialmaua de înjurături a derbedeilor,
tusea mumelor și străbunelor, tusea fumătorilor
care ard tot aia Doamne, tot preasfîntul soare între degete,
îmi poți lua hîrîitul motocicletelor cu tineri rîzgîiați,
CDurile cu orchestre multinaționale,

dar păsările, nu Doamne,
nu le pot învăța pe dinafară,
nu le pot ține minte fiindcă frumos ele cîntă…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s