Rachmaninov – vocaliză

după ce soarele care murea din nou în astă dimineață însîngerată se ridica frumos și limpede la față

chemată să văd această frunză prinsă de firul paingului, singura frunză pierdută, încremenită într-un susur ruginiu, torsionată, pradă unui tril de piruete în vînt, acest vînt cu lumea toată – rotocol de praf – în brațele sale – această frunză – casa și mormîntul paingului întîrziat în blîndețea toamnei

această lume care m-a îmbătrînit ușor

și cînd mireasma reintră în pămînt, pe poteca bătătorită și netedă, odată cu ropotul mărunt și proaspăt al ploii, mireasmă de brazi bătrîni ca niște mume îmbrobodite, mireasmă de mere calde și rumene foarte, mireasmă de vie părăsită, grea de struguri verzi, mireasmă dulceagă amară de busuioc de sub portița udă a grădinii

acea muzică deschisă chemărilor mele, mare cu valuri care încă n-au răsărit, lumină de lună și oftat, clipită verde de septembrie

din piatră în piatră treptele cele mari la asfințit

Anunțuri

Publicat de

cristinamonicamoldoveanu

Născută în București, în 1971. Temporar, poetizez sau chiar scriu poezii. Temporar, am tradus propriile mele poeme în engleză. Mă găsiți mai ales pe Muzele Albe.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s