Gîndacul

o mare iubire se naște sau moare întotdeauna înainte de termen,
spuneau nebunii,
cu buzele arzînd de adevăr necioplit, cu mîinile peste lumina ochilor
pavăză de vînt ca pentru făcliile de Paști,
cu fluierele picioarelor moi tremurînd
ca într-o ședință de spiritism care hotărăște soarta celor naivi

nebunii nu știau ce spun, atâta tot,
dar în orice minciună e un dram de adevăr, șopteau gurile rele,
fiindcă Dumnezeu ființează în orișicare, spuneau oamenii cumsecade,
iar gândul limpede este un privilegiu când viața e ca un gîndac de bălegar
din documentarele la modă odinioară,
gindac care se luptă pentru excremente cât mai fertile,
care-și dă sufletul să rostogolească gunoiul ca să se reproducă

vedeți că e soare, e ploaie, e bine, ce altceva doriți?
caișii se scutură în părul viitoarelor mirese,
dansatoarele plătite aruncă vălurile cu grație,
unii încă mai rup file din cărți dacă nu le place finalul

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s