poeții, deh

nu e simplu să crezi în cuvîntul tău
să-ți privești caligrafia ca pe un lucru frumos
concret, fie că zboară pe undeva, se transmite pe undeva
pînă cade netul
prin pămînt prin iarbă sură prin apă și aer cu aripi
și creiere de păsări și de animale marine
adică necunoscute
sau de oameni săraci sau erudiți frate
sau bolnavi și bătrîni pe banda rulantă soro
sau morți înțelepți dumnezeule
și memoria lor ancestrală sau curriculară

fie că prinde coajă la tipar ca pîinea
și e zgîriat de unghii și de pixuri cu autograf
altfel spus poetul X consumă reciclabil
este o persoană reciclabilă care alege o uniformă
din litere mereu la fel
și cuvinte universale
uneori cugetă prea mult despre inimă și despre dumnezeu

o uniformă cu diverse însemne
despre care crede că îl ferește de solipsism și inadecvare

Anunțuri

Publicat de

cristinamonicamoldoveanu

Născută în București, în 1971. Temporar, poetizez sau chiar scriu poezii. Temporar, am tradus propriile mele poeme în engleză. Mă găsiți mai ales pe Muzele Albe.

3 gânduri despre „poeții, deh”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s