pianissimo

mîna unei femei este frumoasă
fiindcă ea are două mîini
cu una lasă soarele să intre în cămara
trupului ei, ca printr-o ușiță dintr-o ușă mare
dintr-un teatru magic
cu lumini roșii prin pereți străvezii

cu cealaltă mînă ea primește logodna cu sine însăși
cu o tristețe frumoasă
aduce soarele la pieptul ei
lîngă inima ei despre care se miră că e caldă
așa cum cred copii
că este pămîntul sub iarbă și piatră

și chiar dacă ar avea o singură mînă
chiar dacă ar ploua mult
ea s-ar spăla frumos pe sine în aceeași apă,
și apa ar dezbrăca-o de murdărie
ca pe o ușă albă

Anunțuri

Publicat de

cristinamonicamoldoveanu

Născută în București, în 1971. Temporar, poetizez sau chiar scriu poezii. Temporar, am tradus propriile mele poeme în engleză. Mă găsiți mai ales pe Muzele Albe.

Un gând despre „pianissimo”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s