rîpa cu aluni

iubirea mea se ridică pe vîrfuri ca să intre în pădure,
ține tot aerul în brațe ca pe-o minge
încît ea și copacii se văd întîlnindu-se mai aproape
decît e cerul,
rece este respirația ei, tăioasă
și arabescuri de ferigi îi prind părul după ureche
cînd verde, cînd uscat

o privesc ca pe-o femeie oarecare,
iubirea mea, pe care o respir din aerul din brațele ei,
miroase a frunză mestecată de ciută, topită sub copite,
nervii ei mă înăspresc ca niște spini subțiri
de primăvară
și galeș îi este pasul înainte de-a mă înmuguri

iubirea mea nu gustă mure, doar rar cîte-un cîrcel
de viță care urcă peste pomii
îndepărtați de ceilalți, țîșnind în cîmp…
de cînd e ea cu mine, rîpa cu aluni s-a-nstrăinat de lume,
s-a sălbăticit, a coborît spre sat cu urși și vulpi
în ziua mare
pe lîngă apele care tresaltă iute, ca pieptul femeilor guralive,
ca ochii bărbaților flămînzi

…………………..

19420026020_de6c4932b8_o

(foto: Cristina-Monica Moldoveanu)

Anunțuri

Publicat de

cristinamonicamoldoveanu

Născută în București, în 1971. Temporar, poetizez sau chiar scriu poezii. Temporar, am tradus propriile mele poeme în engleză. Mă găsiți mai ales pe Muzele Albe.

Un gând despre „rîpa cu aluni”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s