an nou

pămîntul a amorțit,
fumul urcă moale și aproape drept
stelele abia mijesc pe cerul spălat de silitră
în colțul ferestrei un paing a înghețat
cu luna șuie în spinare

omulețul meu din coajă de portocală
stă înțepat pe calorifer
și poate că dincolo de lumină, din înalt
pămîntul întreg apare ca o portocală
cu oceane oranj și deșerturi albastre,
cu miezul cald și moale

am trecut într-un nou an,
copacii tremură la răsărit ca o fecioară
sărutată în somn

Anunțuri

Publicat de

cristinamonicamoldoveanu

Născută în București, în 1971. Temporar, poetizez sau chiar scriu poezii. Temporar, am tradus propriile mele poeme în engleză. Mă găsiți mai ales pe Muzele Albe.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s