an nou

pămîntul a amorțit,
fumul urcă moale și aproape drept
stelele abia mijesc pe cerul spălat de silitră
în colțul ferestrei un paing a înghețat
cu luna șuie în spinare

omulețul meu din coajă de portocală
stă înțepat pe calorifer
și poate că dincolo de lumină, din înalt
pămîntul întreg apare ca o portocală
cu oceane oranj și deșerturi albastre,
cu miezul cald și moale

am trecut într-un nou an,
copacii tremură la răsărit ca o fecioară
sărutată în somn

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s