Bobotează

în noaptea de Bobotează
am plămădit cu palma pămîntul din valea secată
și am clădit o corabie
stăteam în nisip și așteptam să urce apa printre cetățile din lut
acolo unde îmi lăsam semn moale tălpile de copil
unde erau tainițe și turnuri sfărîmate
pămîntul era galben cum e soarele și eu rîdeam ca o apucată
pe-acolo nu trecuse nimeni în afara coasei străbunilor demult
și totul era uscat

dimineața m-am trezit însetată și am plecat la drum,
am văzut cum pe ușa tramvaiului 21 un biet nebun
și-a lăsat inima zgîriată pentru oamenii triști, aglomerați,
care se prind de bare reci, care se închină la biserici,
care caută lumina lină în sticle cu aghiazmă
inima lui era doar un pic mai mare

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s