Mâna computerului

De câtva timp, citind eu diverse traduceri ale unor opere în proză a unor diverși autori, traduși în parte în limba română, în special opere în proză, fiindcă poezia este un altfel de gen, am remarcat o aplatizare a stilurilor autorilor, pe care am pus-o pe seama ”spiritului timpului”. Azi însă, mă pocnește o Idee, de parcă am fost oarbă până acum: Oare nu au fost operele respective traduse (o dată sau de mai multe ori) cu programe automate, computerizate (tot un fel de spirit al timpului) de traducere și/sau de corectură? Oare în felul acesta nu există riscul unei prea mari aplatizări, care nivelează diferențe stilistice, astfel încât să nu mai citim literatură adevărată, cum era în copilăria mea, ci culegere de rețete, care s-ar potrivi mai bine stilului administrativ-juridic de exemplu, unde toate trebuie oricum să fie la fel? Ori m-am înșelat eu? Și dacă ar dispărea literatura, ar fi benefic oare?

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s