optică

iubitul meu ține luna în buzunarul de la piept
ca pe-un monoclu
și când și-o pune peste ochiul drept mă fixează prin ea
crud, fără niciun resentiment,
încît se înalță cu o auroră peste mine

mai înalt decît norii, el crește ascuțit și adolescentin
pînă cînd eu mă ascund rușinată
că m-am lăsat atinsă de noaptea umbrei lui

acum când toate sînt de-o vîrstă visăm rar,
acum sîntem prea tineri să murim pe rînd

Anunțuri

Publicat de

cristinamonicamoldoveanu

Născută în București, în 1971. Temporar, poetizez sau chiar scriu poezii. Temporar, am tradus propriile mele poeme în engleză. Mă găsiți mai ales pe Muzele Albe.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s