primăvară

am stat odată lîngă inima unui copil
și am ascultat cum îi cresc oasele
ca o chiciură peste chiciură,
în lumea ca o apă luminată de corali

noaptea trupul lui era un cîntec frumos
scris într-o cheie necunoscută

din răsuflarea lui prindeau noroc și viață
lucrușoarele mici și mari
copiii desenați școlărește, fluturii cu aripi de dantelă,
avioane și mașinuțe albastre, cireșe gemene
și andrelele bunicii

departe în cîmpul deschis, mai aproape de cer
copilul învăța cît de greu e cuvîntul
și literele cum stau să pice de pe buze
cât de darnic sîngerează zmeura chiar dacă are ghimpi
și cât de puțin se teme grîul să devină aur

am ascultat cum creștea,
dar el auzea mai bine decît mine

Anunțuri

Publicat de

cristinamonicamoldoveanu

Născută în București, în 1971. Temporar, poetizez sau chiar scriu poezii. Temporar, am tradus propriile mele poeme în engleză. Mă găsiți mai ales pe Muzele Albe.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s