rămuriș

căldura asta din noi înșine
la marginea trupului, la rădăcina unghiei, a firului de păr,
acolo unde sîntem încă oameni în sens milimetric,
iese din noi, pleacă la nori cînd iese iarba

unele femei sînt precum copacii,
se lasă locuite de pasări vii care li se ascund
la fiecare nod de unde pleacă ram din trunchi,
mereu lângă sexul lor de femeie
închis sub scoarță, ca deasupra coapselor,
descîntînd tainele luminii

cât de frumoasă ești și parcă ai crește
acum cînd ai lacrimă de soare în ochi,
fiindcă noi ne iubim din leagăn în leagăn cu aceleași vorbe
și ne-am cununat din măr în măr,
primăvară de primăvară

întoarce-ți fruntea spre fereastră,
e plină lumea de făcături, tu vei fi făcătura mea
milimetric, inginerește, te voi picta,
madonă în alb

CNAG233503

Anunțuri

Publicat de

cristinamonicamoldoveanu

Născută în București, în 1971. Temporar, poetizez sau chiar scriu poezii. Temporar, am tradus propriile mele poeme în engleză. Mă găsiți mai ales pe Muzele Albe.

Un gând despre „rămuriș”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s