De ce nu au fluturii inimi


am împrumutat și eu,
ca toți oamenii botezați,
o inimă
un suflet
doi ochi
poate și alte simțuri
și niște picioare umblătoare
și niște mîini muncitoare
pe cărările celor văzute și iubite
văzute și nepricepute
nevăzute și temute
sau neștiute

fuse înalt valul sub cerul senin,
fuse mare mirarea copilului sărac,
fuse frumoasă iubirea omului cu inimă slabă
și pînă la pămînt închinarea celui neîntinat

roiau pretutindeni făpturi fără inimă
și așijderea făpturi cu inimă
suflet, ochi, și de toate cele

auzi, Doamne,
pentru ce îmi mulțumești mie acum,
cînd visez că zbor?

 

Publicat de

cristinamonicamoldoveanu

Născută în București, în 1971. Temporar, poetizez sau chiar scriu poezii. Temporar, am tradus propriile mele poeme în engleză. Mă găsiți mai ales pe Muzele Albe.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.