Lancrăm


Lancrămul este o definiție albastră a liniștii
e un loc plin de cer și de mireasma de piatră îmbăiată în soare
pomii susțin în coroana lor vântul,
primăveri și toamne, pământuri și ape,
zvonuri lung de praf care se lămuresc
ca o cronică anonimă a lucrurilor vechi, peste care istoria
își întoarce fața de floare a soarelui

strângi pleoapele, privești dincolo de poartă,
și soarele trece printre degetele tale, dezlegat și curățit de lume
ca o lamă de cuțit,
orizontul îndepărtat și palid vine mai aproape și cade în tine însuți

în casa poetului umbrele apasă zidurile, le iscodesc,
este mereu o poveste despre o scară pe care ajungi în alt loc,
un loc drept și curat, unde iarba a fost toată cosită și adunată,
o scară pe care se întorc oamenii acasă
numai în chip de rază

Casa memorială Lucian Blaga, foto: Cristina-Monica Moldoveanu

Publicat de

cristinamonicamoldoveanu

Născută în București, în 1971. Temporar, poetizez sau chiar scriu poezii. Temporar, am tradus propriile mele poeme în engleză. Mă găsiți mai ales pe Muzele Albe.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.