Manic Monday

Mă întreb unde au dispărut sau unde s-au ascuns jocurile de spart capul cu ele. Jocurile logice cu bună tradiție. Desigur mai există revista Rebus, dar parcă mai timidă și mai prost finanțată ca în alte vremuri. Oamenii au început să se joace mai mult pe calculator, veți răspunde. Brain-teasere din vechea generație nu prea mai găsesc nici pe internet. Oricum, nu gratuite. Fiind luni, m-am găndit să încep o serie de jocuri logice de luni. Le voi găsi eu cumva, prin cărți, pe internet, și vi le voi servi proaspete, în caz că veți fi interesați/interesate. Dacă nu, nu e bai. Dacă știți un site bun, poate mi-l recomandați.

Pentru început o problemă simplă, deși caraghioasă în aparență.
Prin luna septembrie am vizitat Sibiul, oraș frumos cu centru vechi medieval. De atunci mă frămîntă o întrebare: oare dacă merg iarna acolo, prin ianuarie, cînd sînt turiști mai puțini, voi găsi două persoane care să aibă același număr de fire de păr pe cap la un moment dat? Presupunem că ei, fiind oameni cu suflet bun, vor accepta să participe la ancheta mea și voi putea verifica. Dar la Neptun?

Și – o problemă mai dificilă. Cunosc răspunsul, dar nu și rezolvarea, nu știu dacă există cineva în stare și dornic să mă dumirească. Eu stau cam prost cu banii și am acum exact 300 de lei. Cum aș putea face să împart acești bani (banca îmi poate oferi orice bancnote la schimb, de la 1 la 200 lei) în grămejoare separate, sigilate – adică în multe fișicuri sau pușculițe – de unde eu să pot plăti orice obiect cu valoare cuprinsă între 1 și 300 de lei. Mai exact spus – dacă vreau să plătesc 12 lei, aș putea plăti cu o grămadă de 8 lei plus una de 4 lei. Grămejoarele nu pot fi descompletate, adică nu am voie să plătesc 12 lei din grămada de 32 de lei, etc. Veți spune – e foarte simplu: numărăm de la unu la 300 și împărțim banii. Eu întreb dacă puteți găsi o metodă mai simplă, că eu nu știu.

Dacă vă tentează una sau ambele probleme, puteți răspunde în comentarii.

Bonus: Ghiciți cine a spus

Nu trebuie să disperăm în niciun joc, cît timp încă nu este pierdut.

  1. Un matematician
  2. Un filozof
  3. Un romancier
  4. Un om politic

 

Anunțuri

Autoportrete, azi

Cineva poate întreba de ce fac atîtea poze cu mine – așa zisele selfie. Pur și simplu fiindcă sînt singură și adesea nu am alte subiecte de fotografiat. Azi am făcut vreo 50 aproape de poze din care abia am ales două. Lumina era slabă, căutam efecte de lumină pe marginea ochilor. Aparatul meu nu permite multe variații, dar e bine că îl am și așa, nu îmi trebuie mai mult. Vă mai amintiți cum era acum 30-40 de ani? Pozele alb-negru cu zimți sau cu chenar alb? În timp scurt totul s-a schimbat în mod fenomenal. Mă întrebam dacă există aparate cu antizoom. Poate există, dar nu știu eu. Mi-ar fi plăcut ca printr-un sistem complex de oglinzi să se poată fotografia mai ușor obiectele mari (clădiri înalte, etc.), proiectate în peisaj, ca să nu apară numai o parte din ele. Nu se știe ce rezervă viitorul. Sunt atîtea combinații posibile de înregistrări audio-video. În relief sau nu.

 

 

PORTRET

mirosul acela de ou răscopt
din bucătăria mătușii Aliana
pe care de fapt o chema Ileana
cînd o vizitam duminica după slujbă
rujul ei de buze roz-violet
capotul cu mîneci în evantai
zbaterea ei de fluture stacojiu
cînd îi înmînam broșurile comerciale
cu reduceri pentru sărbători
jocul luminii pe marginea căprui
a ochilor ei calzi ca un vin
cu scorțișoară
gestul cu care îmi turna cafeaua
încet pe peretele ceștii
și din nou povestea despre
aranjamentele ikebana
colțul ei preferat din cameră
cu așchii de scînduri și mușchi de pădure
lângă tije de floare sau crenguțe
în funcție de anotimp

 

 

 

Flori de primăvară

(pentru copii)

Prin fereastra mea plină de culoare,
Lumea este astăzi ca un flutur mare.
Cerul tot e bleu, ca ochii păpușii
Care stă acuma în spatele ușii.

Două vrăbiuțe iarăși povestesc.
De cafea cu lapte, penele-și zburlesc.
Caramel sau bej, mie mi-e totuna,
Ciripesc de parcă s-ar certa într-una.

A-nflorit liliacul lângă poarta noastră
Forile-s lila și-am adus și-n glastră.
Nici verde, nici bleu, cred că e trucoaz
Perna mea micuță ce stă sub obraz.

Ce culoare-ți place ?, mama mă întreabă.
Eu îi spun că toate și mă-mbrac în grabă
Cu rochița verde ca iarba-n april.
Am greșit, iertare. Rochia e vernil.

ciuperci

(desen personal)

Psihanaliza reinterpretată cu alte instanțe

Oare sînt de ce Everestul e mai scurt decît adîncimea Gropii Marianelor? M-a întrebat Alter-ego-ul.

Nu vreau să înțeleg, a răspuns Eul meu.

În noapte Inconștientul îți va da răspunsul contrar adevărului, spune calm Conștiința mea.

(Bine, dar deja înțelesesem singură mai demult, spune Eul meu,  ofensat puțin).

Așa face bietul înțelept sau bietul diavol, care dintre ei este Alter-ego-ul tău?, întreabă Conștiința.

Pur și simplu nu mă interesează, răspunde Ego-ul.

Cine este mai puternic, prietene? Întreabă Alter-ego-ul. Eu sau Tu?

E evident că Unul nu e mai puternic decît mulți, răspunde Conștiința mea.

Cine înțelege mai mult, Eu sau Tu, întreabă Alter-ego-ul meu?

E evident că amîndoi, fiindcă încă sîntem împreună, răspunde Eul meu obosit. Încă sînt eu însămi.

Mda, spun Eul meu simultan cu Supra-eul meu (Conștiința), și Inconștientul meu cu un sentiment de armonie și acceptare senină, bucuroși de revelație, acum știu ce fel de hibrid sînt sentimentele superioare sau cele josnice în viața mea.

(Notă: interpretare laxă a binecunoscutei teorii a lui Freud, cu care nici nu m-am împrietenit, plus introducerea diavolului în persoana unui Alter-ego inchizitor, altul decît Supra-eul sau Inconștientul / Id-ul. Id-ul a fost traducerea termenului das Es printr-un cuvînt din latină, dar consider că putea fi tradus și drept Ceva-ul sau Ce-ul, în definitiv pulsiunile inconștiente se leagă de Ceva)

Id est.

Focuri de toamnă

Pe străzile unde am copilărit miroase a focuri de toamnă. Vizitez locuri de demult, azi schimbate. Frunzele unui noiembrie grațios și fără multe capricii se desprind în legea firii. Cîteodată copacii parcă ar fi lebede de aramă, pe gătul cărora alunecă asfințitul. Umbrele se alungesc repede, dar rămîne amintirea zlelor de școlar, care erau destul de mari ca să încap în ele fără să simt că se înnoptează repede. Zile cu bentițe albe, zile cu merele îndesate în ghiozdan lîngă caietele albastre.
IMG_1925

Mestecenii se înalță firavi, galbenul lor tremură la orice adiere, zumzetul lor e îmblînzit și slab. Cîte unul e galben pal, altul auriu, altul bate în arămiu, altul încă mai este verde crud

 

Frumoasă apariție au și celelalte veșminte ale toameni. Frunzăresc amintiri, privesc semnele de circulație care parcă arată către cer sensul unic al devenirii ființei noastre pămîntești. Circulați cu atenție pe carosabil – cad frunzele! Treceți prin locurile marcate pentru trecători, fiindcă toate trec.

Să trecem, să trecem, toate-s trecătoare
Voi reveni aici cât de curînd

Ah! Amintirea-i corn de vânătoare
Cu sunet lung pierzându-se în vînt 

 

Impresionante sînt și asocierile de galben cu negru și alb – o zînă bună mi le-a scos în cale pentru bucuria ochilor – și nu este de lepădat nici impresia ciudată lăsată de roșul care strivește tot culoarea roșie. Ca întotdeauna, trecerea razelor prin frunze, strălucirea lor molcomă, ultimă incandescență duioasă, îmi mîngîie inima, puțin trist.

 

Iată, cred că am văzut ceva ce nu pot vedea prea des, ceva frumos care există întotdeauna acolo unde nu te aștepți.

IMG_1916

IMG_1951

Gîndulețe despre copii

Copilul fără mamă clădește castele din vreascuri lîngă sobă. Desenează în cărbune zîmbetul soarelui pe prag.
Copilul sare pe urmele înghețate de ieri ale bunicii pas cu pas și nu lasă alte urme în zăpadă. Dacă zăpada e pufoasă, iese afară în papuci.
De Sfinții Mucenici, fetița îngenunchează în grădina rece să vadă cum răsar ghioceii. A doua zi, din nou.
Copilul învîrte iute globul pămîntesc de demult al tatălui său pînă cînd axul se rupe.

ochii

Cărțile din sufragerie

Înăuntru, pe rafturi, o serie de cărți ale mele pe care le-am așezat azi în ordine (că se pierduse în timp ).  Mai am și altele în alt dulap și unele la vedere, după cum vedeți. Cel mai mult țin la raftul cu cărți pentru copii dinăuntru, cărți pe care le-am cumpărat de-a lungul timpului pentru viitorii mei copii (care nu au fost să fie). Biblioteca mea e ”ecologică”, conține și lut sau porțelan, și sticlă și lemn și plantă verde cu pămînt  – palmier Areca (posibil)

Această prezentare necesită JavaScript.

și strugurii roz de la supermarket