Mai înainte de Euterpe

Cum aș putea uita sfîșierea din muzica lui Enescu pe care am ascultat-o de Anul Nou, în timp ce priveam pe fereastră același peisaj întipărit în sufletul meu în fragedă copilărie?

Cu o zi mai înainte era un cer mare, întins ca un așternut alb țesut în casă pentru trupul unei fecioare. Pe cer abia lumina luna, un crai nou imens, subțire și auriu precum arcușul gigantic al unei mari simfonii. Euterpe se juca, renășteau zboruri și soboruri, ritmuri și timpuri. Deasupra, fidel legii inimii, doar un luceafăr asemenea unei fiice care nu-și poate părăsi mama. Lumea toată cobora în mine pe scara muzicală a unui univers în sine nepătat de capriciile spectacolului. Totuși pașii m-au dus spre un mic magazin deoarece căutam steluțe pentru bradul de Crăciun. Mă durea capul, aveam nevoie de mișcare și aer. Nu aveam brad sacrificat, vroiam doar să aprind bețișorul cu steluțe. Ce obicei barbar, mă gîndeam – ruperea din rădăcini tocmai a brazilor veșnic verzi, tocmai de Crăciunul oamenilor, de parcă primăvara pascală este cumpărată și consumată în întregime mai înainte de vreme.

Pădurile freamătă în depărtare. În micul magazin un vînzător bădăran și o chinezoaică pe măsură care îmi țipă în ureche vorbe necunoscute mie. Chinezii au inventat artificiile, așa mi se spusese mai demult. O cutie goală de bețișoare care ard cu steluțe era pe trotuar. Întorcîndu-mă spre casă, am văzut o altă stea, mică și tremurînd, născîndu-se pe cerul opus lunii mele. Însă Luceafărul singuratic a stat ore în șir aproape în același loc sau casa mea s-a rotit amețitor în jurul lui, fiind eu și ea precum talerele unei balanțe bine echilibrate.

Nucii din fața ferestrei lăsau umbrele lor dănțuind, asemenea copacilor din fața ferestrei din copilărie, aproape la fel. Muzica era cînd o coloană care sprijină universul, cînd o iederă care înfășoară coloana… În muzeul ceasurilor din Ploiești văzusem ceasuri cu privighetori de demult împăiate și închise în colivie. Muzica făcuse față lumii și veșniciei printr-o ființă cîntînd și murind protejată de gratiile unui timp nemilos.

Apoi desigur George Enescu. Și surorile lui Euterpe și timpanul muzical drept primordiu al instrumentelor. Prin grația firii, Dumnezeu mă lăsa să înțeleg bucuria de a fi un instrument muzical printre toate celelalte.

(ian. 2017)

De ce nu plîng fluturii

Povestea simplă a unei vieți de femeie, care de fapt rămîne copil, o tristețe edulcorată și gingașă care ascunde un destin tragic, una din melodiile adolescenței mele. Videoclip al meu. În ciuda simplității melodiei care pare unora lipsită de miez și fără surprize plăcute – adică un cîntec liniștit și doar atît, eu am reținut cuvintele din titlu și chiar le-am folosit într-o poezie – aceasta nu este plagiat. 

Amuzament religios

Mesagerul lui Dumnezeu poate fi considerat cu precădere arhanghelul Gavriil (Gabriel) care, în tradiția negrilor americani, este cel care posedă trompeta sau trîmbița. Iată cum cîntecelul binecunoscut, de obicei interpretat de coruri de copii (Hand me down my silver trumpet Gabriel), este preluat de un cor bărbătesc din Țara Galilor, care redă parțial influența muzicii negrilor americani. M-a amuzat tonul de ușoară zeflemea și tonusul pozitiv, energizant, al cîntecului, care în acest mod nu alunecă în ridicol sau ironie.

Tablouri dintr-o expoziție

I. Oameni incomozi care au venit la operă sau la concert să stea cu genunchii strîmtorați și fără interes estetic ( à la guerre comme à la guerre), să mai omoare vreo regină închipuită de alții dintre femeile tinere și singure și fără noimă invidiate, prin urmare pe cea blestemată că nu are loja ei, cea care nu e nici servitoare nici doamnă, ci sclavă prin ereditate, ei, cei închinați stăpînilor cu drept ereditar, o lovesc spasmodic și orgasmic în timp ce fantoșa moare pe scenă, tușesc din cînd în cînd pentru ca niciun fel de rege pescar să nu o poată apăra pe nefericită, fiindcă doar muzica poate fi cîntată și duelul nu poate fi decît între baghete dirijorale și fiindcă tusea lor e contagioasă și puterea lor crește, iar ea, așezată printre ei, spectatorii care nu se arată în loje, cu chipurile lor fardate de josnicia nobilă a crimei împărtășite, de spiritul de trupă al celor care îngheață pînă și izvoarele limpezi, a celor care zgîrie cele mai perfecte oglinzi (în măsura în care femeile inocente sînt oglinzi), cu ochii lor miopi, pînă cînd nu se mai văd pe ei înșiși cînd se bărbieresc, iar la sfîrșit mai și aplaudă tot în numele minciunilor de pe scenă și de dedesubt, pentru a gusta galopul sîngelui ei pur, pentru a intra sub pielea ei expusă sub reflectoare, pentru a onora cu laudă ceea ce e reprobabil. Păpuși care trag și ele de coadă alte păpuși.

II. Muzica este viața vieților ce va să vină. De obicei, muzica este ascultată cel puțin în duet – interpret și auditor. Chiar și așa, muzica nu este doar un simplu joc erotic, dacă ne referim la erotism în sens larg, cum ar fi cel delimitat de Freud. Odată cu inventarea fonografului, a devenit posibil ca omul singur să își consume singur doza zilnică de fericire. Să o absoarbă întreagă în sine, cum numai în singurătate e posibil. Cînd asculți muzică singur, paradoxal, răul din organism, expresie a dezechilibrelor diverse, se atenuează de regulă. Resturile sînt cel mult proiectate pe cerul larg deschis și individul este îmbrățișat de mama natură. În timpul spectacolelor însă, otrava și antidotul sînt administrate simultan. Dar viața învinge. Muzica, în special cea instrumentală, vindecă totul, și omul însuși vindecă muzica, la fel cum Cristos l-a înviat pe Lazăr. În muzica adevărată, cei doi poli ai creației care se opun permit cîntarea și ascultarea ei, acordurile vibrînd armonizează relația dintre Yin și Yang ori pur și simplu țin omul bun deasupra pămîntului. Chiar și o orgă dezacordată nu poate omorî, sunetul ei e mai puțin destructiv decît zgomotul alb al unei cascade. Oglinda însăși – cea prezentă între spectatori la un spectacol – nu întoarce înapoi spre interpret decît sunetele curate și frumoase, și oricum interpreții perfect surzi sînt mai rari. Orfeu o salvează mereu pe Euridice, motivul pierderii ei este slăbiciunea afectelor, nu muzica, fiindcă muzica grăiește spiritului pur.

Noapte

Orice liniște este muzica altcuiva. Muzica stelelor cade jos pe Pămînt și greierii pămînteni ne încîntă cu înțelepciunea lor. Fiece sfîrșit este un început și trandafirul alb rămîne la mijloc, precum Luna care poate ține stelele alături de ea.

Noapte fără stele ~~
greierii cîntă
în urechile mele

IMG_0881

Vin, țigări și muzică

În tinerețe, de-a lungul anilor, am ascultat și eu diverse șlagăre sau cîntece la radio sau din colecția părinților mei. Selectez aici pentru dvs. unele care mi-au atras atenția fie prin melodie, fie prin accentul pe care îl pun pe aceste mici vicii sau obiceiuri proaste ale omului – vinul sau alcoolul,  țigările. Vă doresc audiție plăcută sau reamintire plăcută.

„I can make you mine, taste your lips of wine, anytime, night or day. The only trouble is, gee whiz, I’m dreaming my life away”.
Pot să te fac a mea, să îți gust buzele cu vin, oricînd, noapte sau zi. Singura problemă e, vai doamne, că îmi petrec viața visînd.
All I Have To Do Is Dream, Everly Brothers, 1958.

„Red, red wine, goes to my head, makes me forget that I still need you so”.
Vinul roșu, roșu, mi se urcă la cap, mă face să uit că încă îmi lipsești atît de mult.
Red Red Wine, UB40, 1983

„Now the only thing a gambler needs is a suitcase and trunk and the only time he’s satisfied is when he’s on a drunk”.
Dar singurul lucru de care are nevoie un jucător este o valiză și un portbagaj și singurul moment cînd el este satisfăcut e cînd e mort de beat.
House of the Rising Sun, The Animals, 1964.

„I must have lit my seventh cigarette at half past two and at the time I never even noticed I was blue”.
Probabil că îmi fumam a șaptea țigară pe la 2 și jumătate și atunci încă nici nu îmi dădeam seama cît de tristă eram.
The Day Before You Came, ABBA, 1982

„Sweeter than wine, softer than a summer night, everything I want to have, whenever I hold you tight”.
Mai dulce decît vinul, mai catifelată decît o noapte de vară, tot ce mi-am dorit vreodată să am, de fiecare dată cînd te strîng în brațe.
This Magic Moment, The Drifters, 1960 (reclamă la țigările Kent în anii 90 la noi în țară).

„Strawberries, cherries and an angel’s kiss in spring, my summer wine is really made from all these things. Take off your silver spurs and help me pass the time”.
Căpșuni, cireșe, și sărutul unui înger primăvara, din toate acestea e făcut vinul meu vara. Dă-ți jos pintenii de argint și ajută-mă să îmi petrec timpul.
Summer Wine, duo Nancy Sinatra-Lee Hazlewood, 1967.

„So I called up the captain, ‘please bring me my wine’; he said ‘we haven’t had that spirit here since nineteen sixty nine'”.
Așa că l-am chemat pe șef și i-am spus să îmi aducă vin; el a zis ”nu am avut acest alcool aici din 1969”.
Hotel California, the Eagles, 1976.

„He said, ‘Son, I’ve made a life out of readin’ people’s faces knowin’ what the cards were by the way they held their eyes, so if you don’t mind me sayin’ I can see you’re out of aces, for a taste of your whiskey I’ll give you some advice'”.
El a spus ”Băiete, eu mi-am trăit viața citind fețele oamenilor, am știut ce cărți aveau după felul în care se uitau, așa că nu te supăra că-ți spun, dar ești cam fără noroc acum și pentru o dușcă din whiskey-ul tău aș putea să-ți dau un sfat ”.
The Gambler, Kenny Rogers, 1978.

„Trailers for sale or rent, rooms to let fifty cents. No phone, no pool, no pets, I ain’t got no cigarettes”.
Rulote de vînzare sau de închiriat, camere de motel ieftine. Nici telefon, nici piscină, nici animale de companie,  nu am nici țigări.
King of the Road, Roger Miller, 1964

„Coffee black, cigarette, start this day like all the rest. First thing every morning that I do is start missing you”.
Cafeaua neagră, țigările, încep și eu ziua ca toată lumea. Dar primul lucru pe care îl fac în fiecare dimineață este să-mi fie dor de tine.
Some Broken Hearts Never Mend, Don Williams, 1977 (hit și pentru Telly Savalas)

”Drinking from the bottle and singing from the heart, crying blues in motel rooms, Lord the hard times weren’t that hard”
Bînd din sticlă și cîntînd din inimă,  cîntînd blues în camere de motel, Doamne, timpurile grele nu erau chiar așa grele.
Drinking from the bottle, Bobby Bare, 1983

Și cîteva românești.

Eu beu/Putin… Putin cate putin/Pan’ cand capu meu/Pe umeri nu mai pot sa’l tzin.
Eu beu, Pavel Stratan, 2002

Să fiu iarăși puștiul rebel, fumînd un chiștoc de Camel.
La un ceai, Victor Socaciu, anii 80

Oh, demon alcool,/N-am amintiri, mi-e capul gol.
Alcool, Florian Pittiș și Pasărea Colibri, ??

Sus la crâșmă-n Dealu-Mare/ De trei zile țin soboru…/ De trei zile beau și-mi zice/ Din lăută Laie Chioru!… Bea și dumneata, părinte,/Dumnezeu să-ți ție darul,/Să mai poți ceti psaltirea/ Să mai poți goli paharul….
(versuri de Octavian Goga)
Lae Chioru, Veta Biriș, ? și alții

Suparat sunt, Doamne iar/ Stau in carciuma sa-mi inec amarul/Beau si te astept pana la zi.
Dacă ploaia s-ar opri, Cargo, ?

În încheiere binecunoscutul duet acompaniat de cor din Traviata:

Libiamo, libiamo ne’lieti calici che la bellezza infiora.E la fuggevol, fuggevol ora s’inebrii a voluttà / Libiam ne’dolci fremiti che suscita l’amore, poi ché quell’occhio al core onnipotente va./ Libiamo, amore, amor fra i calici più caldi baci avrà