Jucării

poezie pentru copii

Într-o bărcuță din Oceanul Indian doarme un american,
Iar în trenulețul din insulele Cayman călătorește un businessman.
Am ascuns bărcuța într-un măr stufos și trenulețul sub un chiparos.

Sunt prea mare să mă joc cu păpuși și mașinuțe,
Voi întinde pe iarbă pătura cu pisicuțe,
Voi deschide o carte mare, colorată,
Cu povești care încep cu a fost odată.

Voi călări pe cai albi la turnir, voi primi de la prințesă un trandafir,
Voi doborî dragonul rătăcitor și voi primi o sabie de la vrăjitor.
În cufărul din lemn de stejar îmi va crește calul ce înghite jar.
Sau poate o mașinuță lucrată pe bandă, să meargă cu telecomandă.

Waterloo

copii eram noi amândoi, văru-meu și cu mine,
ședeam sub măr aproape goi în zilele senine.
cărările nu le iubeam, căci zi de zi fugeam
pe unde nimeni nu călca și chiar săream pe geam


tină sau praf sau balegă uscată
nu ne speriau călcâiul niciodată
și nici urzicile, căutând de mură
vreun crâng sau după zidul de la șură

căluții lui din plastic alb cu șa
pentru vreun crăcănat ce știa-ncăleca,
și soldățeii mei de-ai lui Napoleon,
Bismarck al meu cu un frumos baston…


jucam războiul Troiei și cel de-o sută ani,
cu soldăței și monștri și hipopotami,
căci Hannibal pe elefanți pusese frâul,
iar noi ne tot luptam și împărțeam tot grâul


furat din ferdela mătușii pentru găini și rațe,
ce se plimbau încet prin curte, dodoloațe.
copii eram și jocul al naibii mi-a plăcut,
trișam să pierd, să îl jucăm de la-nceput.


apoi duceam pe-ascuns tot grâul la bunici,
tribut pentru toți porumbeii inamici,
și mai furam o țâr’ de lapte acru din urcior
pentru motanul amiral și șchiop de un picior

iar pentru calul nostru Bucefal, de vreo cinci ani,
nițel nervos și tot speriat de muște și bâțani,
cel ce pierdea la joc avea surpriza-n sân:
vreo două-trei mere crețești, să le ascundă-n fân.

Doi urieși

Cu cizmele voinicești
Prin livadă doi urieși
Au venit ca să culeagă
Mure, mere, câte-o fragă.

Ei împart totul frățește
Pâine, sare sau vreun pește
Ce l-au prins în râul mare
Și l-au fript pe jar la vale.

Nu-i ușor să fii puternic
Fără ca să fii nemernic,
Cât e rouă încă-n iarbă,
Cât mai ai fir negru-n barbă.

În desagă un ulcior
Cu vin acru, albior,
Brânză bună frământată,
Ceapă numai câteodată.

Către seară urcă-n vie
Să culeagă razachie.
N-au cuțit și nici briceag,
Unul altuia i-e drag.

Ziua toată, pe pârjol,
Au dat cu coasa ocol
Să-și adune bani de pâine
Și pe ziua cea de mâine.

Doi urieși, printre ponoare,
Au găsit un măr mai mare
Și-n seara cu lună nouă
Ca pe-o pâine-l rup în două.

Vreau

Vreau să fiu mică, nu mare,
să țopăi în parc la plimbare,
și-n rest să merg pe drum o săptămînă
cu pas mic și încet, ca o doamnă bătrînă.

Vreau să fiu mică, nu mare,
să pot să întreb orice întrebare,
și să mă uit la flori și copii de pe stradă,
fără rușine că lumea stă să mă vadă.

Vreau să fiu mică, nu mare,
să-mi cumpăr beteală din galantare,
să vină Crăciunul cu brazi și cu sănii,
să citesc frații Grimm și alte pățănii.

Vreau să fiu mică, nu mare,
să-mi pun în spinare din voal aripioare,
și dacă vecina va coace plăcinte
să vină la noi cu-o bucată fierbinte.

61045571-vector-illustration-of-kids-drawing-the-earth

Concert

Seara-n cartea mea s-așază
Un țânțar cu glas subțire,
Musafirul meu de vază
Dintr-un veac de amintire.

Ce-a fost colb acum e viață
Făr’ să știe c-odinioară
Cîntărețul din piață
L-a suflat de pe-o vioară.

Să fi fost un Stradivarius,
Ori o scripcă oarecare?
Iată-n cer mai este Sirius,
Luna lunecă în mare.

Cînd CD-ul iarăși cântă
Las deschisă a mea carte –
Păstrând o tăcere sfântă,
Gâza zboară mai departe.

violinch

Livada

Mamă, oare când e soare,
Ca un gălbenuș fierbinte,
Pe copaci oare îi doare
Să recapete veșminte?

Zarzări, vișini, meri, gutui,
Toți pe rînd au înălbit,
Sîmburele amărui
Crește-n flori necontenit.

Oare-n miez de primăvară
Le e cald sub scoarța aspră?
Oare poate să îi doară
Ziua clară și albastră?

Și de ce, ca într-o taină,
Pomii toți de prin livezi
Își aruncă a lor haină
La ferestre să îi vezi?

small-bird-in-a-spring-tree-46883-1920x1200

Cloșca cu pui

Către toamnă, în ogradă
Am o cloșcă înfuriată.
Ploaie, nor sau friguleț
Ea nu iese din coteț.

De m-apropii, se înfoaie,
Aripile nu dezdoaie,
Roșcovană, mare, grasă,
Ouăle nu și le lasă.

Trec așa trei săptămîni,
Bruma cade pe fîntîni
Vîntul șuieră-n portiță
Nu sînt flori în grădiniță.

Ouăle sparte deodată,
Zece pui au ochi să vadă.
Gheme mici mustind de viață,
Ies afar’ de dimineață.

Patru roșii, unul negru,
Cinci sînt galbeni pe de-a-ntregul.
Cred că mama lor îi ține
Sub piept, să nu-i iau cu mine.

Cel negruț e cocoșel,
Creastă mică, plin de el.
Încă de acum el cată
Vitejește în poiată.

Fiindcă-i rece către seară,
Puiul meu, rămas afară,
Și-a găsit colțul de rai
În tindă, pe un vătrai.

Chickens-Chicken_Guide-A_mother_hen_looking_after_her_recently_hatched_chicks

Răsadul

Luminiță-n miez de ghindă,
Un luceafăr te colindă
Să-ți șoptească, pe-nserat,
Ce ești tu cu-adevărat.

Să visezi că crești mai mare,
Din sămînță către soare.
Iar sub coaja ta, în noapte,
Foc va arde mai departe.

Vine iarna peste moară,
Luna pe pămînt coboară
Și te vede copiliță,
Cu căpșor de luminiță.

Tu, răsad, ieși azi în lume,
Omul îți va da un nume.
Iar pe cer o stea clipește
Frunzulița cînd îți crește.

environment-earth-day-hands-trees-growing-seedlings_34998-210

Crăciunul Ioanei și Danielei

Ioana este supărată,
Fiindcă și anu-acesta, iar,
Crăciunul e-n aceeași dată
Cu ziua ei din calendar.

Ea patru ani azi împlinește
Și sora ei are doar șapte.
Dacă zâmbește ștrengărește
Vezi că-i lipsesc doi dinți de lapte.

E seara sfântă de Ajun,
Fetițelor mama le-a spus
Că vor avea brad de Crăciun
Fiindcă s-a născut Isus.

Și vor aprinde luminițe
Să ardă până dimineață
Vor prinde câteva fundițe
Și globuri albe ca de gheață.

Daniela vrea să o împace
Pe sora ei, cu gândul bun,
Fiindcă nimănui nu-i place
S-o vadă tristă de Crăciun.

Vor fi și lumânări pe tort,
Vor fi și beculețe-n pom,
Vor face-n dormitor un cort,
Se vor juca până adorm.

Când becul din tavan e stins,
Brăduțul parcă are viață,
Ca și cum stele s-au aprins
Ca printr-o vrajă, în verdeață.

Astfel se spune că Isus
Vestit a fost la Betleem
De-o stea aprinsă pe cer, sus,
Pe care azi n-o mai vedem.

”Ce importanță are oare
Dacă mai mulți sunt fericiți?
Că te-ai născut de sărbătoare,
Când toți creștinii sunt uniți?

E ziua multora, știi bine,
Copii sărmani, copii orfani,
Dar noi cântăm doar pentru tine:
Mulți ani trăiască, la mulți ani!”

Xmas2

Paingul

 

un paing mic, din file de scriptură,
pe înnoptat, în casa unei fete,
plecă la drum ca într-o aventură,
către tavanul alb și fără pete

domnița îl privi ușor speriată
și se-ntrebă apoi cum a putut,
cum a-nvățat să urce dintr-odată
cînd firu-i foarte lung și nevăzut

apoi își spuse sieși că prea bine
se poate, doar cînd soarele-a apus,
ca luna să îl cheme către sine
pe pletele-i de-argint subțire-n sus

și poate orice gămălie vie,
ca omul, are drumul scris pe hartă
iar în a Domnului împărăție
cuvîntul ne unește laolaltă
moonchild