Rupestră

Fericirea mea sfîrşeşte aici / într-o seară de duminică
după ce crucea de pe catapeteasmă s-a răcit.
După acest apus roșu calm
nu vor mai fi momente fără durere/ fără griji/ fără teamă
ci doar asfaltul gol şi sec pentru tălpile mele,
cutia de rezonanţă fără ecou a orașului.
Nimic altceva mai bun de făcut decît să rătăcesc pe străzi
să îmi pierd echilibrul.

Decît să fixez de-a dreptul în plin oamenii,
fără niciun gînd.

Doar umbra cotului meu se ia la braţ cu celelalte umbre,
en passant,
siluetă după siluetă,
femeile lui Modigliani/ măiestrele lui Brâncuşi/
la dolce morte della luce.
Toate curg în gînduri/ gîndurile în alte gînduri/
pînă şi luntrea lui Caron dispare
şi tocmai acum buzele mi-au paralizat ca să nu pot dovedi nimic.

batic1

(desen: Cristina-Monica Moldoveanu)

Gardienii

Prea obosită ca să pot adormi către zori, mă trezesc
speriată de propriile vise, cînd camionul de gunoi

ajunge în curtea din spate. Acești bărbați care adună
totul cu mănuși, pielea lor bronzată și tăbăcită.

Ei sînt frații mei vitregi deoarece simt lucrurile
pe care le-am simțit ieri, sînt gardienii memoriei mele.

Parfumul brazilor de Crăciun abandonați încă vii.
Cojile de portocală și alte indulgențe ale vieții.

Prea multe mucuri de țigări atinse doar de două ori:
odată cînd mi-am amintit ceva prea frumos,

și încă o dată cînd am încercat să uit acel lucru.
Este acel ceva care se zbate în colțul sufletului,

țipînd: asta e viața ta, trăiește-o odată!
Este vuietul iernii care îndoaie copacii.

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(foto: Cristina-Monica Moldoveanu)

 

 

Îndrăgostita

Când m-am îndrăgostit îndesam călcâiele în cer
ca într-un cuptor de pâine,
şedeam cu fruntea pe pământul cald
şi vântul şi fluturii şi norii ca fumul
erau greu de rostit, stăteau în coşul pieptului.

Fără să ştiu îl inventam pe Dumnezeu în alt anotimp,
dar credeam că e acelaşi.
În zilele cu soare şi lună, albe amândouă
de binecuvântare grea,
ploua cu mir dulce,
ceasurile şchiopătau din coada minutarelor,
pocneau agrişele şi coacăzele între unghii,
creşteau dinţi de lapte în sânul meu de fecioară
cu numele cioplit de buze de bărbat.

Dormeam visul altcuiva într-un pat străin.
El mă privea duminica prin geamul trenului,
vedea prin mine.
Din veacul nostru de singurătate curgea praful
ca dintr-o biblie veche.

(cîntec încărcat de mine pe youtube)