în duminicile de peste an trec umbre mari de nori prin munți,
vine toamna aspră și curată
ca o femeie după ce a fost și casă și masă viața întreagă
pentru un singur bărbat
vine și iarna ca o fecioară cu părul tăiat drept,
citind pe înserat cărțile negre de pe raftul cel de sus,
pînă cînd printre ghimpii măceșilor tremură flori,
ea e ca apa care curge și piere peste pietre odată cu dezghețul
o femeie frumoasă este mereu o toamnă sau o iarnă,
și un bărbat frumos este ca primăvara sau ca vara,
cu pletele ea stă prinsă de brîul bărbatului, să nu se înalțe el prea sus,
să crească fiii lor din lut în lumea de sub soare
muzele albe 