Poezii

Arhitectură

În stratul dintre inima copacilor și scoarța cu riduri adînci era locul meu în strana catedralei, eram cea mai aproape de asfințit, aproape că ieșeam din formă așa precum iese ochiul unei broaște, mică precum un cariu minuscul sub ceasul lemnos vegetal. Acolo aveam senzația clară că turlele de deasupra trag tare corpul navei ca… Citește în continuare Arhitectură

Anunțuri
Poezii

Rachmaninov – vocaliză

după ce soarele care murea din nou în astă dimineață însîngerată se ridica frumos și limpede la față chemată să văd această frunză prinsă de firul paingului, singura frunză pierdută, încremenită într-un susur ruginiu, torsionată, pradă unui tril de piruete în vînt, acest vînt cu lumea toată - rotocol de praf - în brațele sale… Citește în continuare Rachmaninov – vocaliză