dormi, pădure, somn de-arin,
iar de frunza-ți cade lin
când e vântul într-o dungă,
ciripit să nu te-ajungă
și mai dormi vreo trei ierni grele –
sprâncenate cucuvele
luminișul să-ți urzească
ursul fraga n-o găsească
dormi somn moale pe sub cețuri
înainte de înghețuri,
veverițe-n alunișuri
focuri-focuri în tufișuri
iarba-raiului foșnească,
somnul să te amuțească,
chiar când inima ți-e frântă
sau când gheața iar se zvântă
dormi, câmpie, somn de iască,
de praf și de rostopască
la răscrucea spre pădure
unde vin țigănci cu mure
unde nu se-arată ciute
apa iute s-o sărute,
ci doar pașii mei agale
mergând tot pe lângă cale,
lângă buturăul mare,
chiar de-i zi de sărbătoare,
dormi tu, apă, somn de pește,
ce în sân de fată crește