Poate un om


dimineața un cântec
tăiat gutural autumnal
un fluierat de om singur cu calul de căpăstru
perdele galbene și floare de mușcată mucegăită
crescută pe tijă palidă fruntea îmbrobonită
poate o lacrimă încă vie poate trece
sudoarea

amiaza ca un bol de supă cu zdrențe
cu minciunele fără zahăr
dureri
de cap de burtă de scaun
medicamente și supă
topor de lemne pentru foc pereți calzi pentru inimă
caligrafie minusculă cu pene
din nou de la capăt
peste perna de sub cap stând în șezut
penele păsării moarte s-au cumințit, vântul nu mai bate
poate pasărea a cumințit vântul cu moartea ei
poate moartea s-a cumințit cu pasărea
nepăsare și vânt pe alocuri
timpul probabil
oglinda în care zâmbește cineva

seara ca o periuță de dinți
cu stropi de sânge edulcorat norișori
săpunul ibricul găurit prosopul
un om cu numele din câteva silabe strigă
salata cu zeamă de lămâie și sarea iodată nedizolvată
dureros
poate că frunzele de plop de salcie de mesteacăn
înalt și subțire strigă
poate chemarea fără răspuns amuțește alt strigăt
în somn când dorm toți
poate cad stelele în prăpăstii și șuieră

Publicat de

cristinamonicamoldoveanu

Născută în București, în 1971. Temporar, poetizez sau chiar scriu poezii. Temporar, am tradus propriile mele poeme în engleză. Mă găsiți mai ales pe Muzele Albe.

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.