Internetul dintre noi


Cred că oricine e de acord cu mine că internetul exista înainte să fie inventat. Schemele mentale ale rețelelor de comunicare de grup și interiorizarea acestora și modelele lor cibernetice, informațional – energetice, locusurile de control și cele de recepție sau emisie erau schematic, in nuce, prefigurate odată cu constituirea societății omenești. Imboldul cel mai puternic a venit din partea răspândirii cărților, mai ales tipărite.

Reciteam acum câteva zile Marile speranțe și descopăr că a fost publicată în 1861, an în care a scris Brahms o piesă ”Variațiuni și fugă pe o temă de Handel”. În carte, eroul Pip, unul din numeroșii orfani din literatură, are un bun prieten, pe nume Herbert, însă acesta preferă să îl numească Handel. Brahms era un bun prieten al cupului alcătuit din Clara Wieck și Robert (seamănă cu Herbert) Schumann. Întâmplător, către finalul cărții, Pip, alias Handel, e invitat să se considere bun prieten și cu aleasa inimii lui Herbert, respectiv Clara (! deci patru coincidențe dintr-odată). Toate acestea sunt lucruri normale, și e normal că Dickens a scris așa, fie că era intenționat, fie doar inconștient, ca funcționare a psihismului colectiv, fiindcă suntem o specie. Ori poate Brahms a devenit ei însuși, în mod inconștient, o parte din romanul lui Dickens – anume cea mai importantă parte a unei creații literare – receptarea obiectului artistic. În carte al doilea prieten bun al lui Pip este Joe (Joseph), în timp ce Brahms era prieten cu muzicianul Joseph Joachim. Din creșterea diferitelor ”coincidențe” sau sincronicități și repetării de povești în coduri diferite s-a raționalizat din ce în ce mai mult cultura civilizației noastre.

O cultură se concentrează, se maturizează prin reinvestiție a simbolului. Se îmbogățește, se formează stâlpi de susținere și circuite tot mai fiabile. De aceea în prezent, după o lungă istorii de povești similare în toate limbile, toate formele de artă sau de literatură, ba chiar și toate științele – prin transdisciplinaritate – habemus internet! Oare cum influențează mesajele numeroase repetate în diverse coduri acest lucru? O fi acest lucru binele? Oare nu devenim din ce în ce mai asemănători ca gândire, poate prea mult, indiferent de patria noastră, vârsta noastră, sexul nostru etc.? Sau mai seci, mai goi?

Mintea omului funcționează logic, adică prin asemănări – contraste și contiguitate, există operații logice, există această proprietate strâns legată de modul de funcționare neurofiziologică a creierului și a restului sistemului nervos, astfel încât nu trebuie să fim mirați că formarea și utilizarea conceptelor verbale/imagistice etc., este desigur sinergică cu restul lumii vii și potențialului electromagnetic general al speciei și indivizilor, sinergică cu compoziția și presiunea atmosferei, cu natura esențelor biologice și a solului. Eu cred că lumea va rămâne mereu fantastică, miraculoasă, cel puțin pentru poeți și gânditori.

Poate că vi se pare ciudat că revelez această decodificare, fiindcă face parte din lucrurile care nu se mărturisesc, ci îmbogățesc diferite spirite, cititori etc., dar, datorită situației frustrante din viața mea personală, am hotărât conștient să expun public o parte din gândirea mea.

Eu nu m-am inspirat de pe internet în cele de mai sus, dar ulterior am găsit legătura dintre Brahms și muzica clasică pe internet. Aici e scris doar că Marile speranțe face aluzie la lucrarea lui Handel ”Fierarul armonios”. Internetul oferă informațiile gata digerate și adnotate.

https://www.classicfm.com/discover-music/latest/charles-dickens-10-musical-connections/popular-songs/

Publicat de

cristinamonicamoldoveanu

Născută în București, în 1971. Temporar, poetizez sau chiar scriu poezii. Temporar, am tradus propriile mele poeme în engleză. Mă găsiți mai ales pe Muzele Albe.

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.