Ce umbră firavă i-e dată aripei
ce poartă albina prin vămile clipei!
Din lună-răsare,
din toate și toți, din neamuri de hoți
și soarele tot coborît într-o floare …
ce iute sărut dintr-o zare în alta
o cheamă să vină, bulz de lumină?
Cu stoluri de gîze, cu stoluri de nori,
ștergare de sori,
așa-i pe cărare vîntul ce bate,
vad de păcate
istoria cuvintelor este istoria noastră
șopteau bibiliotecarii din scaunele lor înalte,
de pe scările lor spiralate, din lemn vechi și închis la culoare,
ca dintr-un amvon
unde arar vorbește praful strîns în fuioare de raze
în labirintul de lambriuri și balustrade
enumerarea de origini și sfîrșituri ale cuvintelor în dicționare etimologice,
încercînd să dea un sens cuvîntului religie și cuvîntului respirație
și explicațiile savante privind tușele de culoare ale lui Da Vinci
în pictura fecioarei între stînci,
culturile asiatice străvechi și continentele care nu mai pot fi descoperite
odată cu dialogul dintre civilizații,
rîndurile despre viața lui Varlaam și Ioasaf
și istoria tapiseriilor flamande în secolele 16-17,
cuvintele strivite precum un fluture în cămașa unei cărți
muzele albe 