Deschid o carte.
Desigur am mai citit-o,
chiar dacă urmele degetelor mele sunt așa de slabe,
încât peste cuvinte nu a rămas nicio pată
în afara amintirilor care mă lasă cu sufletul greu,
în afara dansului florilor care agonizează în plină lumină.
Când eram copil fusese o vreme a semnelor de carte
din ață ca de mătase lucioasă,
împletite atât de iscusit încât râvneai
să ai o carte în care să stea.
Toate bătrânele cuviincioase împleteau și dăruiau
semn după semn
să rămână între pagini deschise ca un fluture proaspăt
pentru mai târziu.
Chiar și acum
peste cuvintele mele nu e nicio pată
în afara luminii jucând în ochii bunicii
când împletea semnele ei de carte strălucitoare.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
foto: Cristina-Monica Moldoveanu, amintire de la bunica
muzele albe 